Arhivă
-
▼
2012
(179)
-
▼
februarie
(90)
- >Veniți să-I mulțumim - Negativ
- >A înviat Isus Cristos
- >Puiu Chibici - Omule ce rătăcești pribeag
- >Orbul îşi capătă vederea
- >Creştinismul
- >Speranța TV
- >Alfa & Omega TV
- >La însângerata-Ţi cruce
- >Pânza de păianjen
- >Maxime despre Curăţie
- >Zideşte în mine - Negativ
- >Nelu-Surd - Ce zi frumoasa
- >Dorinţa
- >Când va aparea Iisus
- >Bucuria
- >Un timp de o zi - Negativ
- >Dumnezeu e tăria mea
- >Rugul Aprins - Dumnezeu e tăria mea
- >Maxime despre Frumuseţe
- >Doamne astăzi vin - Negativ
- >De azi înainte
- >Răsună Evanghelia
- >Dor de Cer
- >Privesc înspre grădina
- >Maxime despre Bucurie
- >Prorocie pentru întregul glob pământesc
- >Psalmul 139
- >Jurământ
- >Claudiu Simion - Mai e Har
- >Maxime despre Biruinţă
- >Psalmii 139:1,2,3
- >Pentru ce plângi?
- >Rugul Aprins - Mii de rani
- >Maxime despre Bani
- >Darul
- >Tu prieten care cânți
- >Ochii
- >Marius Livanu - Doamne te rog
- >Maxime despre Veghere
- >O cărare luminoasă
- >Maxime despre Scriptură
- >Psalmii 40:5
- >Tâmplarul
- >Marius Livanu - Tinereţe
- >Mama mea
- >Dumnezeu, El mă iubește
- >Dumnezeu Şi-a isprăvit lucrarea - o zi de odihnă
- >Maxime despre Credință - Partea 3
- >Nelu Surd - Se Duc Ani
- >Încă un an din viaţa noastră ni s-a dus
- >Încă un an
- >2 Corinteni 5:15
- >Maxime despre Credință - Partea 2
- >Cu gândul la viaţa eternă
- >Puiu Chibici - Mama mea
- >Să mişune apele - Puterea creatoare a lui Dumnezeu
- >Dumnezeu...în viaţa mea!
- >În prezenţa Ta
- >Psalmii 40:17
- >The Messengers - La Calvar
- >Ce este viața?
- >Curăţeste-mă
- >Maxime despre Credință - Partea 1
- >Psalmii 5:3
- >Rugă pentru fii
- >Sfaturi
- >Binecuvântare
- >Fratii Groza - Pe marea vietii
- >La Calvar
- >Contul nostru de timp pentru 2012
- >Fratii Groza - Cand aproape am fost de mal
- Către Tine, sfinte Doamne
- >Citeşte Biblia
- >Stii tu cine-i Dumnezeu?
- >Deschide-ţi inima, amice!
- Speranta si Prietenii - Precum in cer si pe pamant
- >Grup Saron - Zice Domnul
- >Veniți la Domnul
- >Psalmii 46:1
- >Nelu Surd - Vom Lasa Pamantul
- >A lui Isus venire curand se apropie
- >Aş vrea să zbor
- >Cătălin și Ramona Lup - Viață senină
- >Ruben Filoti - Nu știam că există iertare
- >Tu ai venit
- >Lacrimi, plans si durere
- >Înțelepciunea
- >Banii nu dau viață
- >Cine este ISUS HRISTOS?
- >Învățături creștine
-
▼
februarie
(90)
Categorii
- Articole (22)
- Biserici Live (3)
- Diverse (4)
- Filme Creştine (1)
- Maxime (10)
- Mărturii Video (3)
- Negative (5)
- Poezii (39)
- Predici Video (4)
- Radio Creştin (4)
- TV Creștin (3)
- Versete Biblice (13)
- Versuri (37)
- Videoclipuri (29)
vineri, 10 februarie 2012
>Rugă pentru fii
Avem copii şi cât ne bucurăm!
Îi creştem cum putem şi noi mai bine.
De tensiuni, de lipsuri îi cruţăm,
să aibă-o viaţă-aşa cum se cuvine.
Ce-avem mai bun pe masă-i pentru ei.
Deşi ni-i greu, ei masa n-o au goală.
Când alţii vin din urmă, mititei,
iubirea le-o-mpărţim la toţi, egală.
Le dăruim din anii cei mai frumoşi,
zidim în ei a noastră tinereţe,
ne bucurăm să crească sănătoşi
şi înspre Dumnezeu le dăm poveţe.
Cu nume dragi ades îi alintăm
şi ne-nţelegem fără de cuvinte.
Genunchii împreună ni-i plecăm
să ne rugăm Cerescului Părinte,
să pună-n ei dumnezeiesc altoi,
ce pentru veşnicie să rodească,
să-i nască-a doua oară, nu din noi,
ci din voinţa Lui dumnezeiască.
Îi dăm apoi la şcoală pe copii,
s-ajungă bine, să înveţe carte
şi, tot la şcoli şi-apoi la meserii,
copiii noştri ni se duc departe.
Şi uită ochii mamei cei trudiţi...
şi uită sărutarea aspră-a tatei.
Dar, vai, ţin minte de-au fost pedepsiţi
pentru neascultare ori păcate.
Şi când cresc mari, copiii în ascuns
trăiesc cum nu i-am învăţat vreodată.
Nu se sfiesc să pună în răspuns
greşeli ce le-au vânat viaţa toată.
E-adevărat, răsplată nu dorim
de la copii, dar tot tânjim, odată
să vină ziua când să-i auzim
cerându-ne iertare-nlăcrimată
şi-ngenunchind alăturea de noi,
să ne rugăm din nou ca altădată,
sculându-se din rugăciune noi,
cu viaţa pentru Domnul consacrată.
Dar clipa întârzie şi zdrobiţi,
Părinţii pentru fii stau în picioare
şi-ngenunchiaţi ei singuri, umiliţi,
în locul lor, cer Domnului iertare:
- O, zidul cel dintre părinţi şi fii,
dărâmă-l, Doamne, cât e cu putinţă,
căci nu-i decât o cale spre vecii:
un plâns amar, şi-adâncă pocăinţă,
nu-i Dumnezeu să ceară să fim sfinţi
şi-un Dumnezeu să-ngăduie păcatul,
un Domn mai demodat, pentru părinţi,
iar pentru fii, cu firea lor, un altul.
Şi dacă se-adânceşte pe pământ
prăpastia-ntre-aceste generaţii,
să nu se-ntâmple-aceasta-n locul sfânt,
acolo, unde se închină fraţii.
Destule lovituri primim de sus,
de jos, din jur, şi-atâtea dinafară.
Fie ca-n cortul Domnului Isus
să fie armonia cea mai rară!
Cum Unul este Cel ce ne-a născut
pe Golgota-n amară suferinţă,
să fim şi noi asemeni, ca un lut
ce-l modelează-o singură voinţă.
Iar când se va-mplini, cum aşteptăm,
să vii din nou, în slavă şi-n mărire,
ridică-ne-mpreună, Te rugăm,
părinţi şi fii - în veşnică unire!
Amin
Îi creştem cum putem şi noi mai bine.
De tensiuni, de lipsuri îi cruţăm,
să aibă-o viaţă-aşa cum se cuvine.
Ce-avem mai bun pe masă-i pentru ei.
Deşi ni-i greu, ei masa n-o au goală.
Când alţii vin din urmă, mititei,
iubirea le-o-mpărţim la toţi, egală.
Le dăruim din anii cei mai frumoşi,
zidim în ei a noastră tinereţe,
ne bucurăm să crească sănătoşi
şi înspre Dumnezeu le dăm poveţe.
Cu nume dragi ades îi alintăm
şi ne-nţelegem fără de cuvinte.
Genunchii împreună ni-i plecăm
să ne rugăm Cerescului Părinte,
să pună-n ei dumnezeiesc altoi,
ce pentru veşnicie să rodească,
să-i nască-a doua oară, nu din noi,
ci din voinţa Lui dumnezeiască.
Îi dăm apoi la şcoală pe copii,
s-ajungă bine, să înveţe carte
şi, tot la şcoli şi-apoi la meserii,
copiii noştri ni se duc departe.
Şi uită ochii mamei cei trudiţi...
şi uită sărutarea aspră-a tatei.
Dar, vai, ţin minte de-au fost pedepsiţi
pentru neascultare ori păcate.
Şi când cresc mari, copiii în ascuns
trăiesc cum nu i-am învăţat vreodată.
Nu se sfiesc să pună în răspuns
greşeli ce le-au vânat viaţa toată.
E-adevărat, răsplată nu dorim
de la copii, dar tot tânjim, odată
să vină ziua când să-i auzim
cerându-ne iertare-nlăcrimată
şi-ngenunchind alăturea de noi,
să ne rugăm din nou ca altădată,
sculându-se din rugăciune noi,
cu viaţa pentru Domnul consacrată.
Dar clipa întârzie şi zdrobiţi,
Părinţii pentru fii stau în picioare
şi-ngenunchiaţi ei singuri, umiliţi,
în locul lor, cer Domnului iertare:
- O, zidul cel dintre părinţi şi fii,
dărâmă-l, Doamne, cât e cu putinţă,
căci nu-i decât o cale spre vecii:
un plâns amar, şi-adâncă pocăinţă,
nu-i Dumnezeu să ceară să fim sfinţi
şi-un Dumnezeu să-ngăduie păcatul,
un Domn mai demodat, pentru părinţi,
iar pentru fii, cu firea lor, un altul.
Şi dacă se-adânceşte pe pământ
prăpastia-ntre-aceste generaţii,
să nu se-ntâmple-aceasta-n locul sfânt,
acolo, unde se închină fraţii.
Destule lovituri primim de sus,
de jos, din jur, şi-atâtea dinafară.
Fie ca-n cortul Domnului Isus
să fie armonia cea mai rară!
Cum Unul este Cel ce ne-a născut
pe Golgota-n amară suferinţă,
să fim şi noi asemeni, ca un lut
ce-l modelează-o singură voinţă.
Iar când se va-mplini, cum aşteptăm,
să vii din nou, în slavă şi-n mărire,
ridică-ne-mpreună, Te rugăm,
părinţi şi fii - în veşnică unire!
Amin
Etichete:
Poezii
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un gând...
Cele mai vziualizate
-
Către Tine sfinte Doamne strig mereu, Mă ascultă, o Isuse, Domnul meu /: Că nu-i nimeni să-mi ajute, Şi să-mi lege rana mea Mă atinge o,...
-
Răsună Evanghelia, o dacă azi ai asculta, Cu Dumnezeu în veşnicii te-ai bucura, Şi pentru mine-a răsunat,pe când eram mort în păcat Dar m...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu